Crestatura

Mi-e rupt sufletul in doua, in patru, in zece, in frati...
Mi-a inchis iubitul pleoapele, adormeam mereu asa, cu el in cer si cerul in ochii mei
Mai bine m-ai lua de mana, ii spuneam,
tu nu vezi ce frica mi-e?
El privea in jos nelinistit si se acoperea cu intuneric.
Din maini ii cresteau crengi cu care putea mereu incerca in brate cu totul sa ma cuprinda
Eu ma pierdeam in el si sufletului nostru crestat iubire ii ziceam.
Mainile-crengi ma strangeau tot mai tare,
Voiam sa fim un inger,
dar ne intorceam mereu la oameni.

La margine de rau...

Mi-am asternut durerea la margine de rau
Copilului mort din mine paturi din
crengi i-am facut.
Veneau stropii de ploaie cantand,
Rugandu-ma sa-mi intorc chipul spre soare.
Ma lovea vantul in fata navalnic,
Ma culcam pe lacrimi, ma zgariam cu vise,
Copacii fosneau, mi-era frica.
Voiam dulceata de migdale si basme.

tacere

Pe mama au inghitit-o rechinii. Se aplecase sa culeaga scoici pentru mine pe marginea fluviului. Intai mainile. Apoi parul. Apoi ochii. Apoi gura.

Toate cuvintele mamei sunt acum purtate pe ape.

Iar mama e muta ca un peste.

"...opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea..."

Mai mult rosu vrem noi cei fara de aripi...

Plutesc pe imensitatea creata din jocul fluturilor nascuti din imaginea ta. Mai mult rosu vrem noi cei fara de aripi. mai mare mirarea decat orice altceva. primele randuri din mine. noapte catre asfintit…picuri de ploaie la incheieturile gleznelor roase de furnicile flamande…carne si uitare, printre pleoapele grele de somn, de dorinta…un alt ieri visat maine…cotropitoare cornuri suna din stejarul amutit de-atatea veacuri…tacerea bufnitei printre fragi si stele…praf, fluturi, frunze de nuc…inca un pahar de cristal si bacterii..inca o cana de nisip..in urma ta usa se deschide intotdeauna de 2 ori…fara doar, poate sau semne de intrebare…mica eu sunt aici cu toate rosturile lumii intoarse de lupa aceasta fara margini, fara cuvinte, fara capat de inceput..mai bine mai ramai mai bine scrii pe un pachet de tigari mai bine…marea cea cu capete de-o parte si de alta, cu stanci si crengi de randunica cu o iluzie si-o cana de vin fiert…si inca o cana de nisip pentru ospete nocturne…inca o cana de nisip…si rosu vrem noi cei fara de aripi

Mai bine ascunde-te intr-o scorbura albastra la capatul curcubeului si asteapta norii de dimineata. Atunci voi porni la drum sa te gasesc si sa ramanem acolo, atarnati deasupra paradisului din care ne-am nascut. Ciresii infloresc in zapada si isi scutura petalele de trandafir azuriu in zare. Ma-mbat de culori si simtire. Mai mult decat acum e doar clipa ce vine. Mai curand de-atata nu se poate. E clipa noastra de uitare. Las-o sa strige pana cand ne ingheata timpul. Sa ramanem asa in clipa privindu-ne mirati in ochi. Sa ne-mpletim parul si stelele de randunica. Suntem papusile cerului, noi cei carora ne-au crescut aripi si frunze.

leziune de ligament incrucisat anterior cu acumulari lichidiene intraarticulare si entesopatie colaterala externa

stateam intinsa pe patul de spital cu un picior imobil. au chemat o cosmeticiana sa ma epileze cu ceara fierbinte. pe geam intrau berze si isi faceau culcus in parul meu intins pe perna galbena de naduf. aproape ca nu mai imi aminteam cum imi arata sufletul. a venit mama la mine si m-a intrebat: "cum te cheama? am uitat numele tau".

rezumatul zilei

eu nu eram acolo.
sufletul imi zburase ca o pasare pe fereastra.
pe masa erau doar mainile mele,
framantandu-se una pe alta.
in cap aveam doar flacari.
parul imi crescuse pana in tavan.
din gura imi ieseau doar cioburi sparte.
din ele am facut o oglinda.

eu nu aveam nici o parere
eu nu aveam greutate
eu nu aveam
eu
nu