8 martie...:)

Crestatura

Mi-e rupt sufletul in doua, in patru, in zece, in frati...
Mi-a inchis iubitul pleoapele, adormeam mereu asa, cu el in cer si cerul in ochii mei
Mai bine m-ai lua de mana, ii spuneam,
tu nu vezi ce frica mi-e?
El privea in jos nelinistit si se acoperea cu intuneric.
Din maini ii cresteau crengi cu care putea mereu incerca in brate cu totul sa ma cuprinda
Eu ma pierdeam in el si sufletului nostru crestat iubire ii ziceam.
Mainile-crengi ma strangeau tot mai tare,
Voiam sa fim un inger,
dar ne intorceam mereu la oameni.

La margine de rau...

Mi-am asternut durerea la margine de rau
Copilului mort din mine paturi din
crengi i-am facut.
Veneau stropii de ploaie cantand,
Rugandu-ma sa-mi intorc chipul spre soare.
Ma lovea vantul in fata navalnic,
Ma culcam pe lacrimi, ma zgariam cu vise,
Copacii fosneau, mi-era frica.
Voiam dulceata de migdale si basme.

tacere

Pe mama au inghitit-o rechinii. Se aplecase sa culeaga scoici pentru mine pe marginea fluviului. Intai mainile. Apoi parul. Apoi ochii. Apoi gura.

Toate cuvintele mamei sunt acum purtate pe ape.

Iar mama e muta ca un peste.

"...opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea..."