Mai mult rosu vrem noi cei fara de aripi...

Plutesc pe imensitatea creata din jocul fluturilor nascuti din imaginea ta. Mai mult rosu vrem noi cei fara de aripi. mai mare mirarea decat orice altceva. primele randuri din mine. noapte catre asfintit…picuri de ploaie la incheieturile gleznelor roase de furnicile flamande…carne si uitare, printre pleoapele grele de somn, de dorinta…un alt ieri visat maine…cotropitoare cornuri suna din stejarul amutit de-atatea veacuri…tacerea bufnitei printre fragi si stele…praf, fluturi, frunze de nuc…inca un pahar de cristal si bacterii..inca o cana de nisip..in urma ta usa se deschide intotdeauna de 2 ori…fara doar, poate sau semne de intrebare…mica eu sunt aici cu toate rosturile lumii intoarse de lupa aceasta fara margini, fara cuvinte, fara capat de inceput..mai bine mai ramai mai bine scrii pe un pachet de tigari mai bine…marea cea cu capete de-o parte si de alta, cu stanci si crengi de randunica cu o iluzie si-o cana de vin fiert…si inca o cana de nisip pentru ospete nocturne…inca o cana de nisip…si rosu vrem noi cei fara de aripi